Scheletul trunchiului
Scheletul trunchiului cuprinde coloana vertebrală, sternul şi coastele.
1. Coloana vertebrală este alcătuită din 33 – 34 de vertebre: 7 vertebre cervicale, 12 vertebre dorsale (toracale), 5 vertebre lombare, 5 vertebre sacrale sudate între ele (sacrul) şi 4 – 5 vertebre coccigiene sudate între ele. Coloana vertebrală prezintă în plan antero-posterior (sagital) patru curburi (curburi fiziologice): cervicala, toracala, lombara, sacrala şi o uşoară curbura laterală la nivelul membrului superior.
O vertebră tip este formată din corpul vertebrei situat anterior şi arcul vertebral, situat posterior, care delimi- teaza orificiul vertebral. Pe arcul vertebral se află două proeminente numite apofize: o apofiza spinoasă – situată dorsal – care serveşte pentru inserţia muşchilor, şi două apofize transverse pe care se fixează coastele.
Organul axial este un complex structural şi funcţional la realizarea căruia participa:
– componenta dura osoasă (vertebrele care alcătuiesc coloana vertebrală);
– componenta conjuctiva formată din structuri fibroase şi elastice de legătură dintre vertebre (discurile intervertebrale, capsule articulare, ligamente);
– componenta musculară (muşchii coloanei vertebrale);
– componenta neuro-vasculara (măduva spinării, rădăcinile nervoase, vase de sânge).
Discul intervertebral este aşezat în spaţiile dintre corpii vertebrali, pe care îi separă, dar îi şi solidarizează în acelaşi timp. Discul intervertebral este lipsit de cavitatea articulară, nu poseda membrană sinovială şi nici lichid sinovial. De aceea se încadrează în rândul articulaţiilor nesinoviale.
Discul este format dintr-o porţiune periferică, alcătuită din ţesut conjuncitv fibros, numită inelul fibros şi o porţiune centrală cu aspect gelatinos, care poartă numele de nucleu pulpos.
Corpii vertebrali sunt legaţi prin discurile intervertebrale care sunt articulaţii nesinoviale în timp ce apofizele articulare sunt legate prin articulaţii sinoviale. Între vertebre se mai găsesc şi ligamente care împreună cu discul intervertebral şi cu capsulele articulare formează segmentul de mobilitate.
Componenta cea mai importantă a segmentului de mobilitate o constituie discul intervertebral.
2. Sternul → os lat pe linia mediană anterior toracelui. Segmentul inferior se numeşteapendicele xifoid.
3. Coastele → in numar de 12 perechi din care primele 10 se unesc cu sternul (7 direct şi 3 între ele apoi cu sternul).
4. Bazinul este regiunea inferioară a trunchiului, cuprinde vezica urinară, organele genitale interne. Porţiunea inferioară a bazinului este pelvisul. Bazinul este centura osoasa situata in josul abdomenului ce sustine coloana vertebrala, careia ii sunt atasat membrelor inferioare. Bazinul este format din cele doua oase iliace, care se articuleaza in spate, de o maniera rigida, cu sacrumul, prelungit in jos cu coccisul.
Pelvisul are formă de pâlnie şi este format din oasele coxale (ilion, schion si pubis), sacru şi coccis.
Osul ilion, punctul de intersectie a numerosi muschi, formeaza aripa mare, proeminenta, la nivelul soldului, creasta iliaca.
Osul ischium sau ischion. Partea sa inferioara, numita tuberozitate, este osul pe care ne asezam.
Pubisul permite unirea celor doau oase iliace prin intermediul unui menisc (un fibrocartilaj). La jonctiunea dintre osul iliac, ischion si pubis se afla cavitatea cotiloida, sau acetabulum, care adaposteste capul femural.
Osul sacrum
Format din cinci vertebre sacrale sudate, care foarmeaza o creasta sacrala pe partea sa posterioara, acesta are forma unei piramide al carei varf se numeste apex. Acesta este legat, in partea din spate, de osul iliac prin cele doua articulatii sacroiliace pentru a forma bazinul osos. Osul sacru este mai mare la femeie decat la barbat si formeaza, impreuna cu osul coxal, centura pelviana.
Coccisul
Acest os mic situat la capatul coloanei vertebrale, sub osul sacrum, poate contine pana la 5 vertebre sudate (4 la anumiti indivizi). Impreuna cu osul sacrum, el constituie elementul central al bazinului.
1. Coloana vertebrală este alcătuită din 33 – 34 de vertebre: 7 vertebre cervicale, 12 vertebre dorsale (toracale), 5 vertebre lombare, 5 vertebre sacrale sudate între ele (sacrul) şi 4 – 5 vertebre coccigiene sudate între ele. Coloana vertebrală prezintă în plan antero-posterior (sagital) patru curburi (curburi fiziologice): cervicala, toracala, lombara, sacrala şi o uşoară curbura laterală la nivelul membrului superior.
O vertebră tip este formată din corpul vertebrei situat anterior şi arcul vertebral, situat posterior, care delimi- teaza orificiul vertebral. Pe arcul vertebral se află două proeminente numite apofize: o apofiza spinoasă – situată dorsal – care serveşte pentru inserţia muşchilor, şi două apofize transverse pe care se fixează coastele.
Organul axial este un complex structural şi funcţional la realizarea căruia participa:
– componenta dura osoasă (vertebrele care alcătuiesc coloana vertebrală);
– componenta conjuctiva formată din structuri fibroase şi elastice de legătură dintre vertebre (discurile intervertebrale, capsule articulare, ligamente);
– componenta musculară (muşchii coloanei vertebrale);
– componenta neuro-vasculara (măduva spinării, rădăcinile nervoase, vase de sânge).
Discul intervertebral este aşezat în spaţiile dintre corpii vertebrali, pe care îi separă, dar îi şi solidarizează în acelaşi timp. Discul intervertebral este lipsit de cavitatea articulară, nu poseda membrană sinovială şi nici lichid sinovial. De aceea se încadrează în rândul articulaţiilor nesinoviale.
Discul este format dintr-o porţiune periferică, alcătuită din ţesut conjuncitv fibros, numită inelul fibros şi o porţiune centrală cu aspect gelatinos, care poartă numele de nucleu pulpos.
Corpii vertebrali sunt legaţi prin discurile intervertebrale care sunt articulaţii nesinoviale în timp ce apofizele articulare sunt legate prin articulaţii sinoviale. Între vertebre se mai găsesc şi ligamente care împreună cu discul intervertebral şi cu capsulele articulare formează segmentul de mobilitate.
Componenta cea mai importantă a segmentului de mobilitate o constituie discul intervertebral.
2. Sternul → os lat pe linia mediană anterior toracelui. Segmentul inferior se numeşteapendicele xifoid.
3. Coastele → in numar de 12 perechi din care primele 10 se unesc cu sternul (7 direct şi 3 între ele apoi cu sternul).
4. Bazinul este regiunea inferioară a trunchiului, cuprinde vezica urinară, organele genitale interne. Porţiunea inferioară a bazinului este pelvisul. Bazinul este centura osoasa situata in josul abdomenului ce sustine coloana vertebrala, careia ii sunt atasat membrelor inferioare. Bazinul este format din cele doua oase iliace, care se articuleaza in spate, de o maniera rigida, cu sacrumul, prelungit in jos cu coccisul.
Pelvisul are formă de pâlnie şi este format din oasele coxale (ilion, schion si pubis), sacru şi coccis.
Osul ilion, punctul de intersectie a numerosi muschi, formeaza aripa mare, proeminenta, la nivelul soldului, creasta iliaca.
Osul ischium sau ischion. Partea sa inferioara, numita tuberozitate, este osul pe care ne asezam.
Pubisul permite unirea celor doau oase iliace prin intermediul unui menisc (un fibrocartilaj). La jonctiunea dintre osul iliac, ischion si pubis se afla cavitatea cotiloida, sau acetabulum, care adaposteste capul femural.
Osul sacrum
Format din cinci vertebre sacrale sudate, care foarmeaza o creasta sacrala pe partea sa posterioara, acesta are forma unei piramide al carei varf se numeste apex. Acesta este legat, in partea din spate, de osul iliac prin cele doua articulatii sacroiliace pentru a forma bazinul osos. Osul sacru este mai mare la femeie decat la barbat si formeaza, impreuna cu osul coxal, centura pelviana.
Coccisul
Acest os mic situat la capatul coloanei vertebrale, sub osul sacrum, poate contine pana la 5 vertebre sudate (4 la anumiti indivizi). Impreuna cu osul sacrum, el constituie elementul central al bazinului.