oasele lungi, care sunt alungite, cu rolul de a amortiza socurile. Acestea au o parte interioara, numită diafiza si două capete numite epifiza. Regiunile intre diafize si epifize se numesc metafiza. Oasele lungi sunt mai compacte decât celelalte oase. Din această categorie fac parte oasele membrelor, precum femurul, tibia si falangele.
oasele scurte, care sunt mai putin compacte compacte, destul de subtiri, mici. In structura oaselor scurte intra periostul si masa osoasa, formata indeosebi din tesut osos spongios asezat in partea interna,si dintr-un strat subtire de tesut osos compact asezat la periferie. Exemple de asa oase sunt: oasele carpiene si metacarpiene, vertebre.
oasele neregulate, care au forme si dimensiuni variate, de exemplu: oasele bazinului.
oasele late, oase subtiri, curbate, de dimensiuni mici, exemple sunt: oasele pieptului, oasele craniului. Oasele la care lungimea si latimea sunt aproimativ egale si mereu mai mari decat grosimea. Exemple: ompolatul, oasele craniului, coxalul, etc.
Pe langa acestea mai avem si alte tipuri de oase: oasele pneumatice, in jurul foselor nazale, frontal, maxilar, sfenoid, etnoid si oasele sesamoide, care se dezvoltă în tendoane (rotula), sunt un tip special de oase scurte.